Decizie nr. 1255 din 25/11/2008 referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1, art. 10 lit. b), art. 11 şi art. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscal, Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 114 din 25/02/2009, Intrare in vigoare: 25.02.2009

 

 

 Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1, art. 10 lit. b), art. 11 şi art. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicată de PF Buruga P. Neculai în Dosarul nr. 870/212/2008 al Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă.

    La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

    Cauza se află în stare de judecată.

    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Se arată că, prin numeroase decizii, Curtea s-a mai pronunţat în sensul constituţionalităţii textelor legale criticate.

 

    C U R T E A,

 

    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

    Prin Încheierea din 25 aprilie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 870/212/2008, Judecătoria Constanţa - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1, art. 10 lit. b), art. 11 şi art. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicată de PF Buruga P. Neculai.

    În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale, întrucât restrâng libertatea societăţilor comerciale în realizarea obiectului de activitate, precum şi dreptul lor de proprietate.

    Judecătoria Constanţa - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

    Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

    Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate nu contravin Constituţiei.

    Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

 

    C U R T E A,

 

    examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

    Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

    Obiectul excepţiei îl constituie prevederile art. 1, art. 10 lit. b), art. 11 şi art. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 21 ianuarie 2005, cu modificările şi completările ulterioare.

    Prevederile de lege criticate au următoarea redactare:

   - Art. 1: "(1) Agenţii economici care efectuează livrări de bunuri cu amănuntul, precum şi prestări de servicii direct către populaţie sunt obligaţi să utilizeze aparate de marcat electronice fiscale.

    (2) Agenţii economici prevăzuţi la alin. (1), denumiţi în continuare utilizatori, au obligaţia să emită bonuri fiscale cu aparate de marcat electronice fiscale şi să le predea clienţilor. La solicitarea clienţilor, utilizatorii vor elibera acestora şi factură fiscală.

    (3) Aparatele de marcat electronice fiscale sunt livrate prin distribuitori autorizaţi. În sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, prin distribuitor autorizat se înţelege agentul economic pe numele căruia a fost eliberat avizul prevăzut la art. 5 alin. (2). Distribuitorul autorizat are dreptul de a comercializa aparatele de marcat electronice fiscale, inclusiv produsele complementare acestora, pentru care a obţinut avizul, precum şi obligaţia să asigure service la aceste aparate atât în mod direct, cât şi prin alţi agenţi economici acreditaţi de către acesta, denumiţi în continuare unităţi acreditate pentru comercializare şi/sau service. Distribuitor autorizat nu poate fi decât producătorul sau importatorul aparatului respectiv. În situaţia defectării aparatelor de marcat electronice fiscale utilizatorii sunt obligaţi ca în momentul constatării defecţiunii să anunţe distribuitorul autorizat care a livrat aparatul sau, după caz, unitatea de service acreditată a acestui distribuitor autorizat.

    (4) Până la repunerea în funcţiune a aparatelor de marcat electronice fiscale, agenţii economici utilizatori sunt obligaţi să înregistreze într-un registru, special întocmit în acest sens, toate operaţiunile efectuate şi să emită facturi fiscale pentru respectivele operaţiuni, la cererea clientului.";

   - Art. 10: "Constituie contravenţii următoarele fapte dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracţiuni: [...]

    b) neîndeplinirea obligaţiei agenţilor economici de a se dota şi de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform art. 5 alin. (2), la termenele stabilite la art. 6, cu excepţia prevăzută la art. 1 alin. (4), neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale, precum şi nereintroducerea datelor înscrise pe rola-jurnal privind tranzacţiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ştergerii memoriei operative. [...].";

   - Art. 11: "(1) Amenzile pentru contravenţiile prevăzute la art. 10 se aplică operatorilor economici, cu excepţia celor prevăzute la art. 10 lit. d), astfel:

    a) faptele prevăzute la art. 10 lit. c), e), f), g) şi o) se sancţionează cu amendă de la 2.000 lei la 4.000 lei;

    b) faptele prevăzute la art. 10 lit. a), b), h¹), i), j), l) şi m) se sancţionează cu amendă de la 8.000 lei la 40.000 lei;

    c) faptele prevăzute la art. 10 lit. h), k) şi n) se sancţionează cu amendă de la 40.000 lei la 100.000 lei.

    (2) Contravenţiile prevăzute la art. 10 lit. d), aplicabile persoanelor fizice, se sancţionează cu amendă de la 800 lei la 4.000 lei.

    (3) Sumele găsite la punctele de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor aparţinând operatorilor economici prevăzuţi la art. 1 alin. (1), care nu pot fi justificate prin datele înscrise în documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale, în registrul special, menţionat la art. 1 alin. (4), ori prin facturi fiscale, după caz, sunt considerate fără provenienţă şi se confiscă, făcându-se venit la bugetul de stat. De asemenea, se confiscă sumele încasate din livrarea de bunuri ori prestarea de servicii după suspendarea activităţii operatorilor economici, potrivit art. 14.";

   - Art. 14: "(1) Neîndeplinirea obligaţiei agenţilor economici prevăzuţi la art. 1 de a se dota cu aparate de marcat electronice fiscale la termenele prevăzute la art. 6 atrage şi suspendarea activităţii unităţii până la momentul înlăturării cauzelor care au generat aceasta.

    (2) Nerespectarea de către agenţii economici a prevederilor art. 10 lit. b), referitoare la neutilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale, neemiterea bonurilor fiscale pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate, emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale şi nereintroducerea datelor înscrise pe rola-jurnal privind tranzacţiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ştergerii memoriei operative, atrage şi suspendarea activităţii unităţii pe o perioadă de 3 luni."

    Autorii excepţiei susţin că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale în raport cu dispoziţiile constituţionale ale art. 44 alin. (2) teza întâi şi alin. (8) privind dreptul de proprietate privată, art. 45 privind libertatea economică, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 56  privind contribuţiile financiare, art. 57 privind exercitarea cu bună-credinţă a drepturilor şi libertăţilor şi art. 135  alin. (1) şi (2) lit. a) privind Economia României.

    Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată următoarele:

   I. Autorul excepţiei consideră că art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999, "prin formularea subversivă, lasă loc unor interpretări contradictorii, întrucât acestea nu menţionează cazurile în care nu este obligatorie emiterea de facturi fiscale", şi că "are o formulare ambiguă şi subversivă, deorece dispoziţiile ordonanţei de urgenţă nu precizează care sunt excepţiile de la obligaţia agenţilor economici de a emite bonuri fiscale pentru bunurile vândute cu amănuntul şi facturi fiscale pentru vânzările cu ridicata, excepţii la care face trimitere textul criticat".

    Cu privire la aceste critici, Curtea observă că prevederile art. 1 din ordonanţa criticată se referă la obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale şi condiţiile în care aparatele de marcat electronice fiscale sunt livrate prin distribuitori autorizaţi, şi nu la obligaţia agenţilor economici de a emite bonuri fiscale, respectiv facturi fiscale pentru bunuri vândute cu amănuntul, respectiv pentru vânzările cu ridicata. Ca atare, aceste critici nu pot fi primite.

    Acest text de lege reflectă opţiunea legiuitorului în materie şi reprezintă concretizarea preocupării statului ca, prin mijloace specifice, să preîntâmpine fapte de natură a avea impact negativ asupra economiei naţionale. În acest sens s-a pronunţat Curtea prin Decizia nr. 39   din 11 ianuarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 5 februarie 2007.

    Cele statuate de Curte în decizia menţionată sunt pe deplin valabile şi în cauza de faţă, astfel că excepţia de neconstituţionalitate privind art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 urmează a fi respinsă.

   II. În legătură cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999, Curtea s-a mai pronunţat prin prisma aceloraşi critici de neconstituţionalitate ca şi cele formulate în prezentul dosar şi prin raportare la aceleaşi texte din Constituţie. Astfel, prin Decizia nr.115  din 19 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 263 din 3 aprilie 2008, şi Decizia nr.460   din 22 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 10 iunie 2008, Curtea, făcând referire la jurisprudenţa sa anterioară, a reţinut în esenţă că stabilirea unei contravenţii şi sancţionarea acesteia cu amendă reprezintă o opţiune legitimă a legiuitorului, care dă expresie preocupării statului pentru a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie. De asemenea, Curtea a constatat că dispoziţiile legale criticate reprezintă norme coercitive, instituind sancţiuni contravenţionale pentru agenţii economici care nu respectă dispoziţiile legale referitoare la justificarea sumelor de bani găsite la punctele de vânzare aparţinând agenţilor economici. Consecinţa încălcării acestor dispoziţii legale o constituie confiscarea sumelor a căror provenienţă nu poate fi justificată. Curtea a mai constatat că textele de lege criticate dau expresie prevederilor constituţionale în virtutea cărora "Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni sau contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii", fiind deci în deplină concordanţă cu textele constituţionale menţionate în susţinerea excepţiei.

    Soluţia şi considerentele deciziilor sus-menţionate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.

   III. Asupra constituţionalităţii prevederilor art. 11 şi art. 14 din ordonanţa criticată Curtea s-a mai pronunţat, statuând în sensul constituţionalităţii acestor prevederi de lege. Astfel, prin Decizia nr.83   din 5 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 149 din 27 februarie 2008, şi Decizia nr.471   din 22 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 438 din 11 iunie 2008, Curtea, făcând referire la jurisprudenţa sa anterioară, a reţinut, de asemenea, că aceste prevederi legale reprezintă norme coercitive, care instituie sancţiuni contravenţionale pentru agenţii economici care nu respectă prevederile legale referitoare la justificarea sumelor de bani găsite la punctele de vânzare aparţinând agenţilor economici, consecinţa încălcării acestor dispoziţii legale fiind confiscarea sumelor a căror provenienţă nu poate fi justificată, aşa cum prevede art. 44 alin. (9) din Constituţie.

    Cu privire la art. 14, prin aceleaşi decizii, Curtea a reţinut că suspendarea pe o perioadă de 3 luni a activităţii unităţii care nu a respectat obligaţiile prevăzute de textul de lege criticat nu este o măsură de natură a restrânge libertatea comerţului sau de a afecta obligaţiile statului de a asigura protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie, protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară sau crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii vieţii, ci, dimpotrivă, reprezintă tocmai o măsură prin care statul dă expresie tuturor acestor obligaţii constituţionale.

    Întrucât criticile de neconstituţionalitate privesc, în esenţă, aceleaşi aspecte deja examinate de Curte prin deciziile menţionate şi având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele cuprinse în acestea îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă.

 

    Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art.146   lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

 

    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

    În numele legii

 

    D E C I D E:

 

    Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1, art. 10 lit. b), art. 11 şi art. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale.

    Definitivă şi general obligatorie.

    Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 noiembrie 2008.

 

 

 sus ñ

 

 inapoi la case de marcat fiscale Û