Directiva nr. 14 din 11/03/2009 de modificare a Directivei 94/19/CE privind sistemele de garantare a depozitelor, în ceea ce priveşte plafonul de garantare şi termenul de plată a compensaţiilor (Text cu relevanţă pentru SEE), Publicat in Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. 68 din 13/03/2009, Intrare in vigoare: 13.03.2009

 

Parlamentul European şi Consiliul Uniunii Europene

Nr. CELEX:32009L014

 

    DIRECTIVE
DIRECTIVA 2009/14/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI A CONSILIULUI
din 11 martie 2009
de modificare a Directivei 94/19/CE privind sistemele de garantare a
depozitelor, în ceea ce priveşte plafonul de garantare şi termenul
de plată a compensaţiilor (Text cu relevanţă pentru SEE)

 

    PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

    având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special articolul 47 alineatul (2),

    având în vedere propunerea Comisiei,

    având în vedere avizul Băncii Centrale Europene(¹),

    hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat(²),

    întrucât:

   (1) Consiliul a convenit, la 7 octombrie 2008, că restabilirea încrederii în sectorul financiar şi a bunei funcţionări a acestuia constituie o prioritate. De asemenea, s-a angajat să ia toate măsurile necesare pentru a proteja depozitele deponenţilor persoane fizice şi a primit favorabil intenţia Comisiei de a înainta urgent o propunere adecvată de promovare a convergenţei sistemelor de garantare a depozitelor.

   (2) Directiva 94/19/CE a Parlamentului European şi a Consiliului(³) prevede deja o garantare de bază pentru deponenţi. Cu toate acestea, în contextul actualei crize financiare este necesară îmbunătăţirea garantării respective.

   (3) Nivelul minim de garantare actual prevăzut în Directiva 94/19/CE este de 20 000 EUR, statele membre având posibilitatea de a stabili niveluri mai ridicate. Cu toate acestea, nivelurile respective s-au dovedit a fi inadecvate în cazul unui mare număr de depozite din Comunitate. Pentru a păstra încrederea deponenţilor şi pentru a ajunge la o mai mare stabilitate pe pieţele financiare, nivelul minim de garantare ar trebui majorat, prin urmare, la 50 000 EUR. Până la 31 decembrie 2010, nivelul de garantare a depozitelor agregate ale fiecărui deponent ar trebui stabilit la valoarea de 100 000 EUR, cu excepţia cazului în care, în urma unei evaluări de impact, realizată de Comisie şi transmisă Parlamentului European şi Consiliului până la 31 decembrie 2009, se ajunge la concluzia că o astfel de majorare şi o astfel de armonizare nu sunt adecvate şi nu sunt viabile din punct de vedere financiar pentru toate statele membre, pentru a asigura protecţia consumatorilor şi stabilitatea financiară în Comunitate, precum şi pentru a evita distorsiuni ale concurenţei între statele membre. În cazul în care evaluarea de impact arată că o astfel de majorare şi de armonizare nu sunt adecvate, Comisia ar trebui să prezinte Parlamentului European şi Consiliului propuneri corespunzătoare.

   (4) Acelaşi nivel de garantare ar trebui să se aplice tuturor deponenţilor, indiferent dacă moneda statului membru este euro sau nu. Cu toate acestea, statele membre care nu fac parte din zona euro ar trebui să aibă posibilitatea de a rotunji sumele rezultate din conversie fără a compromite protecţia echivalentă a deponenţilor.

   (5) Raportul pe care Comisia ar urma să îl prezinte Parlamentului European şi Consiliului ar trebui să cuprindă analiza tuturor aspectelor conexe, cum ar fi compensarea şi creanţele care trebuie compensate, determinarea contribuţiilor la sistemele de garantare, sfera de produse şi deponenţi care beneficiază de garantare, eficacitatea cooperării transfrontaliere în ceea ce priveşte sistemele de garantare a depozitelor, precum şi legătura dintre sistemele de garantare a depozitelor şi mecanismele alternative de despăgubire a deponenţilor, cum ar fi mecanismele de plată în condiţii de urgenţă. În scopul întocmirii raportului respectiv, statele membre ar trebui să culeagă datele relevante şi să le prezinte, la cerere, Comisiei.

   (6) O serie de state membre au instituit, în temeiul Directivei 94/19/CE, sisteme de garantare a depozitelor care garantează integral anumite tipuri de depozite pe termen lung, cum ar fi creanţele referitoare la pensii. Este necesar să se respecte aceste drepturi şi aşteptări ale deponenţilor faţă de aceste sisteme.

   (7) O serie de state membre au instituit sau intenţionează să instituie, în temeiul Directivei 94/19/CE, sisteme de garantare a depozitelor care garantează integral anumite solduri de cont majorate temporar. Comisia ar trebui să stabilească, până la 31 decembrie 2009, dacă este necesar ca garantarea integrală a anumitor solduri de cont majorate temporar să fie menţinută sau introdusă.

   (8) Funcţionarea sistemelor care protejează instituţia de credit în sine şi care îi asigură, în special, lichiditatea şi solvabilitatea, garantând astfel deponenţilor o protecţie cel puţin echivalentă cu cea oferită de un sistem de garantare a depozitelor, şi cea a sistemelor voluntare de compensare a deponenţilor care nu sunt introduse sau recunoscute oficial de un stat membru nu ar trebui să fie afectate de prezenta directivă.

   (9) Statele membre ar trebui să încurajeze includerea sistemelor de garantare a depozitelor în acorduri sau îmbunătăţirea acordurilor existente referitoare la obligaţiile lor.

   (10) Perioada de plată a compensaţiilor de trei luni prevăzută în prezent, care poate fi extinsă la nouă luni, este contrară nevoii de a păstra încrederea deponenţilor şi nu corespunde necesităţilor lor. Prin urmare, termenul de plată a compensaţiilor ar trebui redus la o perioadă de douăzeci de zile lucrătoare. Această perioadă nu ar trebui extinsă decât în circumstanţe excepţionale şi numai după aprobarea autorităţilor competente. După doi ani de la intrarea în vigoare a prezentei directive, Comisia ar trebui să prezinte Parlamentului European şi Consiliului un raport privind eficacitatea procedurilor de plată a compensaţiilor şi întârzierile rezultate din aplicarea acestora, în care să se precizeze dacă ar fi necesară o reducere suplimentară a termenului la zece zile lucrătoare.

   (11) Mai mult, în cazurile în care plata compensaţiilor este declanşată de o constatare a autorităţilor competente, perioada de decizie de 21 de zile prevăzută în prezent ar trebui redusă la cinci zile lucrătoare, pentru a nu împiedica efectuarea rapidă a plăţii compensaţiilor. Cu toate acestea, autorităţile competente ar trebui, mai întâi, să constate că o instituţie de credit nu a plătit depozitele datorate şi exigibile. Această constatare ar trebui să fie supusă procedurilor judiciare sau administrative din statele membre.

   (12) Depozitele pot fi considerate indisponibile în cazul în care măsurile de intervenţie timpurie sau de reorganizare nu au dat rezultate. Acest fapt nu ar trebui să împiedice autorităţile competente să depună în continuare eforturi în vederea restructurării în perioada în care se efectuează plata compensaţiilor.

   (13) Statele membre ar trebui să vizeze asigurarea continuităţii serviciilor bancare şi a accesului la lichidităţile băncilor, în special în perioade de criză financiară. În acest scop, statele membre sunt încurajate să instituie cât mai curând posibil proceduri de asigurare a plăţii de urgenţă a sumelor corespunzătoare la cererea deponentului afectat, în termen de maximum trei zile de la depunerea unei astfel de cereri. Deoarece reducerea termenului actual de trei luni de plată a compensaţiilor va avea un impact pozitiv asupra încrederii deponenţilor şi a bunei funcţionări a pieţelor financiare, statele membre şi sistemele lor de garantare a depozitelor ar trebui să prevadă un termen de plată a compensaţiilor cât mai scurt posibil.

   (14) Directiva 94/19/CE a prevăzut pentru statele membre posibilitatea de a limita garantarea până la un anumit procent. S-a dovedit că această opţiune a afectat negativ încrederea deponenţilor şi, prin urmare, ar trebui eliminată.

   (15) Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a Directivei 94/19/CE ar trebui să se adopte în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competenţelor de executare conferite Comisiei(⁴).

   (16) Comisia ar trebui, în special, să fie împuternicită să modifice plafonul de garantare, în funcţie de inflaţia din Uniunea Europeană, pe baza modificărilor indicelui armonizat al preţurilor de consum publicat de Comisie. Deoarece măsura respectivă are un domeniu general de aplicare şi este destinată să modifice elemente neesenţiale ale Directivei 94/19/CE, aceasta trebuie să se adopte în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 5a din Decizia 1999/468/CE.

   (17) Deoarece obiectivele prezentei directive, şi anume armonizarea nivelurilor de garantare şi a termenelor de plată a compensaţiilor, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, întrucât există numeroase norme diferite în sistemele juridice ale diverselor state membre, şi, prin urmare, pot fi realizate mai bine la nivelul Comunităţii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarităţii, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporţionalităţii, astfel cum este enunţat în respectivul articol, prezenta directivă nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru realizarea acestor obiective.

   (18) Directiva 94/19/CE ar trebui, prin urmare, să fie modificată în mod corespunzător.

   (19) În conformitate cu punctul 34 din Acordul interinstituţional privind o mai bună legiferare(⁵), statele membre sunt încurajate să elaboreze, pentru ele însele şi în interesul Comunităţii, propriile lor tabele care să ilustreze, în măsura în care este posibil, corespondenţa dintre prezenta directivă şi măsurile de transpunere şi să le facă publice,

    ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

    ___________

   (¹) JO C 314, 9.12.2008, p. 1.

   (²) Avizul Parlamentului European din 18 decembrie 2008 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial) şi Deciziile Consiliului din 26 februarie 2009 şi din 5 martie 2009.

   (³) JO L 135, 31.5.1994, p. 5.

   (⁴) JO L 184, 17.7.1999, p. 23.

   (⁵) JO C 321, 31.12.2003, p. 1.

 

   Articolul 1
  Modificări ale Directivei 94/19/CE

 

    Directiva 94/19/CE se modifică după cum urmează:

   1. La articolul 1 punctul 3 subpunctul (i), al doilea paragraf se înlocuieşte cu următorul text:

    "Autorităţile competente fac această constatare cât mai curând posibil şi în orice caz nu mai târziu de cinci zile lucrătoare de la data la care au stabilit pentru prima oară că acea instituţie de credit nu a plătit depozitele datorate şi exigibile; sau".

   2. Articolul 4 se modifică după cum urmează:

   (a) alineatul (5) se înlocuieşte cu următorul text:

    "(5) În cazurile menţionate la alineatele (1)-(4), statele membre se asigură de cooperarea dintre sistemele de garantare a depozitelor.";

   (b) se adaugă următorul alineat:

    "(6) Comisia examinează, cel puţin o dată la doi ani, modul în care funcţionează prezentul articol şi, după caz, propune modificări ale acestuia."

   3. Articolul 7 se modifică după cum urmează:

   (a) alineatul (1) se înlocuieşte cu următorul text:

    "(1) Statele membre se asigură că nivelul de garantare pentru depozitele agregate ale fiecărui deponent este de cel puţin 50 000 EUR în caz de indisponibilitate a depozitelor.

    (1a) Până la 31 decembrie 2010, statele membre se asigură că nivelul de garantare pentru depozitele agregate ale fiecărui deponent este stabilit la 100 000 EUR în caz de indisponibilitate a depozitelor.

    În cazul în care, în raportul său menţionat la articolul 12, Comisia ajunge la concluzia că o astfel de majorare şi o astfel de armonizare nu sunt adecvate şi nici viabile din punct de vedere financiar pentru toate statele membre în vederea garantării protecţiei consumatorilor şi a stabilităţii financiare la nivelul Comunităţii şi pentru a evita distorsiuni transfrontaliere între statele membre, Comisia prezintă Parlamentului European şi Consiliului o propunere de modificare a primului paragraf.

    (1b) Statele membre care nu fac parte din zona euro şi care convertesc în propria monedă naţională sumele exprimate în euro menţionate la alineatele (1) şi (1a) se asigură că sumele exprimate în monede naţionale plătite efectiv deponenţilor sunt echivalente cu sumele stabilite în prezenta directivă.";

   (b) alineatul (3) se înlocuieşte cu următorul text:

    "(3) Alineatul (1a) nu împiedică menţinerea unor dispoziţii care, înainte de 1 ianuarie 2008, asigurau garantarea integrală a anumitor tipuri de depozite, în principal din motive de natură socială.";

   (c) alineatul (4) se elimină;

   (d) se adaugă următorul alineat:

    "(7) Comisia poate ajusta sumele menţionate la alineatele (1) şi (1a) în funcţie de inflaţia din Uniunea Europeană, pe baza modificărilor indicelui armonizat al preţurilor de consum publicat de Comisie.

    Măsura respectivă, destinată să modifice elemente neesenţiale ale prezentei directive, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 7a alineatul (2)."

   4. Se introduce următorul articol:

    "Articolul 7a

    (1) Comisia este asistată de Comitetul bancar european instituit prin Decizia 2004/10/CE a Comisiei(*).

    (2) Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5a alineatele (1)-(4) şi articolul 7 din Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competenţelor de executare conferite Comisiei(**), având în vedere dispoziţiile articolului 8 din respectiva decizie.

    ___________

    (*) JO L 3, 7.1.2004, p. 36.

    (**) JO L 184, 17.7.1999, p. 23."

 

   5. Articolul 9 alineatul (1) se înlocuieşte cu următorul text:

    "(1) Statele membre se asigură că instituţiile de credit pun la dispoziţia deponenţilor existenţi şi potenţiali informaţiile necesare pentru identificarea sistemului de garantare a depozitelor la care participă instituţia şi sucursalele sale din interiorul Comunităţii, precum şi a oricărui alt mecanism alternativ prevăzut la articolul 3 alineatul (1) al doilea paragraf sau la articolul 3 alineatul (4). Deponenţii sunt informaţi în legătură cu dispoziţiile sistemului de garantare a depozitelor sau ale oricărui mecanism alternativ aplicabil, inclusiv în legătură cu suma şi aria de acoperire oferite de sistemul de garantare a depozitelor. În cazul în care un depozit nu este garantat printr-un sistem de garantare a depozitelor în conformitate cu articolul 7 alineatul (2), instituţia de credit informează deponentul în acest sens. Toate informaţiile sunt puse la dispoziţie într-o formă uşor de înţeles.

    Informaţiile privind condiţiile de compensare şi formalităţile care trebuie îndeplinite pentru obţinerea compensării se oferă la cerere."

   6. Articolul 10 se modifică după cum urmează:

   (a) alineatul (1) se înlocuieşte cu următorul text:

    "(1) Sistemele de garantare a depozitelor trebuie să poată plăti creanţele, verificate în mod corespunzător, ale deponenţilor, aferente depozitelor indisponibile în termen de douăzeci de zile lucrătoare de la data la care autorităţile competente relevante efectuează o constatare în conformitate cu articolul 1 punctul 3 subpunctul (i) sau de la data la care o autoritate judecătorească a pronunţat o hotărâre în conformitate cu articolul 1 punctul 3 subpunctul (ii). Acest termen include colectarea şi transmiterea datelor exacte referitoare la deponenţi şi depozite, care sunt necesare pentru verificarea creanţelor.

    În circumstanţe absolut excepţionale, sistemul de garantare a depozitelor poate solicita autorităţilor competente o prelungire a termenului. O astfel de prelungire nu poate depăşi zece zile lucrătoare.

    Până la 16 martie 2011, Comisia prezintă Parlamentului European şi Consiliului un raport privind eficacitatea procedurilor de plată a compensaţiilor şi întârzierile rezultate din aplicarea acestora, în care evaluează posibilitatea reducerii ulterioare la zece zile lucrătoare a termenului de plată menţionat la primul paragraf.

    Statele membre se asigură că sistemele de garantare a depozitelor efectuează testări periodice ale propriilor sisteme şi că, după caz, sunt informate în cazul în care autorităţile competente identifică, la nivelul unei instituţii de credit, probleme care pot determina activarea sistemelor de garantare a depozitelor.";

   (b) alineatul (2) se elimină.

   7. Articolul 12 se înlocuieşte cu următorul text:

    "Articolul 12

    (1) Comisia prezintă Parlamentului European şi Consiliului până la 31 decembrie 2009 un raport privind:

    (a) armonizarea mecanismelor de finanţare a sistemelor de garantare a depozitelor care să abordeze, în special, efectele lipsei unei astfel de armonizări în cazul unei crize transfrontaliere, în ceea ce priveşte disponibilitatea fondurilor pentru plata compensaţiilor pentru depozite şi în ceea ce priveşte concurenţa loială, precum şi costurile şi beneficiile unei astfel de armonizări;

    (b) oportunitatea şi modalităţile de asigurare a garantării integrale a anumitor majorări temporare ale soldurilor conturilor;

    (c) modele posibile pentru introducerea unor contribuţii în funcţie de risc;

    (d) avantajele şi costurile unei posibile introduceri a unui sistem comunitar de garantare a depozitelor;

    (e) impactul diferenţelor legislative în ceea ce priveşte compensarea, atunci când creanţele unui deponent sunt compensate cu datoriile sale, asupra eficienţei sistemului şi a posibilelor distorsiuni, ţinând seama de lichidările transfrontaliere;

    (f) armonizarea sferei de produse şi de deponenţi care beneficiază de garantare, incluzând necesităţile specifice ale întreprinderilor mici şi mijlocii şi ale autorităţilor locale;

    (g) legătura dintre sistemele de garantare a depozitelor şi mecanismele alternative de despăgubire a deponenţilor, cum ar fi mecanismele de plată în condiţii de urgenţă.

    Dacă este necesar, Comisia prezintă propuneri corespunzătoare pentru modificarea prezentei directive.

    (2) Statele membre informează Comisia şi Comitetul bancar european asupra intenţiei de a modifica aria sau nivelul de garantare pentru depozite şi asupra oricărei dificultăţi întâmpinate în cooperarea cu alte state membre."

   8. Anexa III se elimină.

 

   Articolul 2
  Transpunerea

 

   (1) Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege şi actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 30 iunie 2009.

    Prin derogare de la primul paragraf, statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege şi actele administrative necesare pentru a se conforma articolului 1 punctul 3 subpunctul (i) paragraful al doilea, articolului 7 alineatul (1a) şi alineatul (3) şi articolului 10 alineatul (1) din Directiva 94/19/CE, astfel cum este modificată prin prezenta directivă, până la 31 decembrie 2010.

    Atunci când statele membre adoptă aceste dispoziţii, ele conţin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoţite de o astfel de trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

   (2) Statele membre comunică Comisiei textele principalelor dispoziţii de drept intern pe care acestea le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

 

   Articolul 3
  Intrarea în vigoare

 

    Prezenta directivă intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

 

   Articolul 4
  Destinatari

 

    Prezenta directivă se adresează statelor membre.

    Adoptată la Strasbourg, 11 martie 2009.

 

    Pentru Parlamentul European                                      Pentru Consiliu
       Preşedintele                                               Preşedintele
      H.-G. POTTERING                                               A. VONDRA

 

 

 

 sus ñ

 

 inapoi la legislatie europeana Û